Mergi la conţinutul principal

Prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Conform Legii nr. 45 din 01.03.2007 Cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, e considerată drept violenţă în familie orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de auto apărare sau de apărare a altor persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau moral, comisă de un membru de familie contra altora, inclusiv contra copiilor, proprietăţii comune sau personale.

În prezent, la evidenţa organelor de poliţie se află peste 4600 de persoane care au comis acte de violenţă în relaţiile de familie. Din categoria acestora fac parte nu doar persoanele cu deficienţe psihice, alcoolicii sau persoane anterior judecate, dar şi oameni simpli cu o anumită pondere în societate.

Cum să vă opuneţi violenţei în familie

Există telefoane de încredere ale ONG-urilor şi centrelor specializate în asistenţa victimelor violenţei în familie. În cazul în care aveţi domiciliul într-o localitate care nu dispune de asemenea instituţii, solicitaţi ajutor de la subdiviziunile teritoriale ale MAI sau apelaţi numărul de urgenţă 902.

De regulă, relaţiile dominate de violenţă se dezvoltă pe principiul cercului vicios: după cuvintele de iertare revine etapa unei agresiuni mai puternice. Dacă nu reuşiţi să evitaţi cearta, ţineţi cont de următoarele recomandări:

- încercaţi să găsiţi o cameră din care, în caz de necesitate, să puteţi ieşi uşor şi repede;

- evitaţi situaţiile de conflict în baie, bucătărie, unde se pot găsi obiecte ascuţite şi tăioase;

- determinaţi căile prin care puteţi părăsi uşor locuinţa în cazul în care se agravează conflictul (uşi, ferestre, scări etc.) în caz de necesitate;

- stabiliţi în prealabil cu vecinii, ca ei să apeleze organul de poliţie în cazul în care aud din locuinţă zgomote suspecte sau strigăte;

- ascundeţi cheile de rezervă de la locuinţă, automobil, ca să le puteţi lua şi părăsi uşor casa în momentul de criză;

- puneţi într-un loc sigur o sumă de bani, documentele personale şi ale copiilor;

- stabiliţi din timp cu prietenii sau rudele posibilitatea acordării unui refugiu temporar în momentul de criză familială;

- încercaţi să distrugeţi orice indiciu care i-ar putea ajuta soţului violent să vă găsească (agende, scrisori etc.);

- dacă situaţia devine critică, părăsiţi locuinţa imediat, chiar dacă nu reuşiţi să luaţi lucrurile de primă necesitate. Ţineţi minte că în pericol este pusă viaţa şi sănătatea personală sau a copiilor.

Chiar dacă zicala spune “Mă bate - însemnă că mă iubeşte”, leziunile n-au fost niciodată semn al iubirii. Persoana violentă are acelaşi comportament ca şi un alcoolic sau un drogat: are nevoie de mărirea dozei, iar în cazul familiei – de agresiuni mai aspre.

Să nu credeţi promisiunilor deşarte de tipul “mai mult nu se va repeta”. Cel care a rămas nepedepsit pentru violenţă, o va face repetat.

Nu este o ieşire din situaţie nici încercarea de a riposta cu violenţă. Acest fapt doar agravează reacţia de agresiune.

De aceea, nu vă temeţi să vă adresaţi organelor de poliţie, nu ţineţi în secret problema violenţei în familie faţă de prieteni sau membrii familiei.

Ce poate face victima violenţei în familie

- să anunţe poliţia;

- să depună o plângere;

- să se prezinte la Centrul de Medicină Legală pentru a-i fi eliberat un certificat medico-legal, care probează leziunile provocate prin agresare şi este important pentru încadrarea juridică;

- să ceară ordonanţa de protecţie, care este un act legal prin care instanţa de judecată aplică măsuri de protecţie a victimei (art. 15 al Legii nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie);

- să ceară protecţie, asistenţă psihologică, pedagogică, socială şi juridică, îngrijire medicală membrilor care sunt sau care pot fi victime, Centrului de reabilitare a victimelor violenţei în familie;
Şi principalul – orice femeie merită îmbrăţişări tandre, nu injurii, îmbrânciri şi loviri.
Spuneţi NU violenţei în familie.

Direcția Informare și Relații Publice,
13 iulie 2011