Pe parcursul sezonului de vânătoare 2012-2013, Ministerul Afacerilor Interne întreprinde toate măsurile de rigoare pentru asigurarea controlului riguros asupra circulaţiei armelor individuale, respectării regulilor de vânătoare şi contracarării cazurilor de braconaj.
În acest context, pentru evitarea unor incidente cu aplicarea armelor de foc în timpul vânatului, reamintim amatorilor acestui gen de activitate regulile de securitate:
I. Reguli generale
1. Condiţia temeinică a securităţii folosirii armelor de vânătoare este cunoaşterea perfectă şi respectarea cu stricteţe a regulilor utilizării acestor arme, precum şi respectarea severă a disciplinei în timpul efectuării vânătoarei de către fiecare participant (vânător, gonaş).
2. Posesorul armei de vânătoare este responsabil de păstrarea corectă a armei şi muniţiilor, precum şi de toate consecinţele posibile, care rezultă de pe urma păstrării ei neglijente sau nelegitime, de pe urma folosirii armei ori muniţiilor sale.
3. Arma poate fi purtată numai de către titularul permisului, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) trebuie să fie asigurată în cazul în care în condiţii de uzină este prevăzut să aibă piedică de siguranţă şi să nu fie armată;
b) să se afle în permanenţă numai asupra sa şi să nu fie transmisă, sub nici o formă, altor persoane, cu excepţia armurierilor, organelor de poliţie competente, precum şi personalului abilitat prin lege să păstreze şi să asigure securitatea temporară a armelor, la intrarea în instituţiile publice, în mijloacele de transport naval sau aerian, precum şi în alte locuri unde portul armei este interzis prin lege;
c) să fie însoţită de documentul care atestă dreptul de port şi de folosire.
4. Armele de vânătoare pot fi procurate doar în baza permisului de procurare eliberat de serviciul abilitat ale Ministerului Afacerilor Interne sau inspectorul autorizări al Comisariatului teritorial de poliţie din raza de domiciliu a solicitantului, iar portul armelor de vânătoare se permite în baza permisului de portarmă valabil, eliberat de organele enunţate.
II. Păstrarea, transportarea şi folosirea armelor şi muniţiilor
5. Posesorul armei de vânătoare este obligat să asigure integritatea armei şi muniţiilor aferente conform legislaţiei în vigoare şi actelor normative ale Ministerului Afacerilor Interne.
6. Păstrarea la domiciliul deţinătorului a armei de vânătoare şi muniţiilor aferente se face în locuri special destinate, în safeu metalic fixat de podea sau perete, astfel încât să fie exclus accesul persoanelor neautorizate (îndeosebi, a copiilor). Arma trebuie să fie descărcată, demontată şi păstrată separat de muniţii.
7. Se interzice păstrarea împreună a pulberii şi capselor sau cartuşelor, precum şi a pulberii cu fum împreună cu pulberea fără fum.
8. Rudele sau persoanele care locuiesc împreună cu o persoană ce deţine în mod legal arme sau muniţii au obligaţia ca, în cazul în care deţinătorul decedează sau este declarat dispărut, să depună armele şi muniţiile respective la cel mai apropiat organ de poliţie, în termen de 15 zile de la data decesului sau, după caz, a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a dispariţiei.
9. Vânătorii trebuie să cunoască construcţia şi mecanismul armei de vânătoare, funcţiile şi interacţiunile detaliilor ei, precum şi calităţile tehnice şi balistice ale muniţiilor de vânătoare.
10. Vânătorul este obligat să poată mânui arma repede şi cu îndemnare – să epoleze – să pună arma corect la ochi, să ţintească, să reîncarce, etc.
11. Este interzisă tragerea şi aflarea cu arma încărcată în localităţi sau în apropierea lor.
12. Se interzice categoric folosirea armelor cu defecte tehnice.
13. În timpul deplasării cu orice mijloc de transport, arma de vânătoare trebuie descărcată, demontată şi pusă în husă (cu excepţia trecerii de pe un sector pe altul, când arma trebuie să fie doar descărcată).
14. În timpul încărcării sau descărcării armei de vânătoare, ţevile ei trebuie să fie îndreptate în sus ori spre pământ, iar după încărcare, arma trebuie pusă la siguranţă, dacă este prevăzută cu aceasta.
15. Înaintea vânătoarei, toate cartuşele trebuie cercetate cu atenţie şi calibrate. Nu se recomandă de folosit cartuşe, pe suprafaţa metalică a cărora (inclusiv capsele) au apărut pete de rugină.
16. Pentru armele de vânătoare cu camera detonantă de 70 mm este interzisă folosirea cartuşelor care au lungimea de 76 mm şi nu se recomandă folosirea cartuşelor de 70 mm pentru armele care au camera detonantă de 76 mm.
17. Cartuşele, încărcate cu praf fără fum, sunt folosite numai pentru armele care au marca specială de uzină (litera I).
18. Dacă în timpul încărcării armei cartuşul nu intră liber în camera de detonare, el nu trebuie împins cu forţa sau bătut, deoarece în asemenea cazuri poate exploda. Cartuşul trebuie scos cu atenţie din camera de detonare şi schimbat cu altul.
19. Se interzice folosirea cartuşelor cu termen de valabilitate expirat sau degradate, care urmează a fi transmise inspectorului autorizări pentru nimicire.
20. Se interzice folosirea cartuşelor care au capsele ieşite în afara temeliei lui metalice. Închiderea cu forţă a armei în asemenea cazuri poate duce la explozia cartuşului în arma deschisă, ceia ce poate cauza accidente.
21. Dacă în timpul descărcării armei cartuşul nu poate fi scos cu ajutorul extractorului special, trebuie să închidem la poziţia iniţială arma, efectuând împuşcătura (numai cu învoirea conducătorului vânătoarei în fiecare caz particular şi cu respectarea regulilor tehnicii de securitate), urmând după aceasta a extrage tubul.
22. Dacă la deschiderea armei temelia metalică a cartuşului va luneca şi va trece prin extractor, urmează a desface ţevile de pat, deşurubând şurubul extractorului, scoţând extractorul şi după care scoatem cartuşul cu ajutorul vergelei.
23. După împuşcătură, înainte de a încărca arma, urmează să verificăm, dacă nu a rămas în ţeavă vre-un dop de pâslă, sau de carton, bucăţi din ele sau din tubul desfăcut. De asemenea, vom fi precauţi ca în ţevile armei să nu nimerească zăpadă, pământ sau alte corpuri străine, care în timpul trageri din armă pot duce la umflarea sau deteriorarea ţevilor.
24. La tragerea din armă cu pulbere fără fum, în caz când cartuşul face rateu, vânătorul nu trebuie să deschidă arma înainte de 7-8 secunde, deoarece deschiderea pripită a armei poate duce la accidentare.
25. Nu se permite împuşcarea simultană din ambele ţevi. Patul armei poate să nu suporte reculul dublat şi puşcaşul se poate alege cu trauma umărului. Ţinerea simultană a două degete pe cele două trăgace poate duce la împuşcătură dublă şi traumarea degetelor.
26. Se interzice categoric a împuşca asupra unei ţinte neclare (într-o pădure deasă, pe timp de ceaţă, în amurg, contra soarelui, etc.). Nu se admite să împuşcăm în direcţia unui zgomot. Asemenea împuşcături poate fi cauza celor mai grave accidente.
27. La trecerea diferitor obstacole (şanţuri, garduri, pâraie, etc.), armele trebuiesc descărcate.
28. În caz de cădere a armei sau a vânătorului, se recomandă să descărcăm imediat arma şi să ne convingem că în ţevi nu a nimerit zăpadă, pământ, etc. În caz contrar, în timpul împuşcăturii poate avea loc umflarea sau deteriorarea ţevilor.
29. Împuşcarea cu glonte trebuie efectuată cu o atenţie deosebită şi numai după ce ne convingem că în direcţia împuşcăturii nu sunt oameni sau animale domestice.
30. Glontele împuşcat din arma de vânătoare cu ţeava lisă este periculos până la o distanţă de 1000 m, alicele de lup – până la 600 m, alicele de mărime mijlocie – până la 300 m. Alicele în timpul împuşcăturii adesea se lipesc câteva împreună, zburând la o distanţă mult mai mare, decât alicele separate.
31. În timpul servirii mesei arma trebuie să fie descărcată şi nu se recomandă a fi pusă direct pe pământ.
32. SE INTERZICE categoric:
- a îndrepta arma asupra oamenilor, animalelor domestice, asupra ferestrelor, etc.;
- a transmite arma din mână în mână, fără a ne convinge în prealabil că arma este descărcată;
- a ucide animalul rănit cu ajutorul patului sau ţevilor armei. În rezultatul acestui fapt poate fi deteriorată arma sau se poate produce un accident ca urmare a unei împuşcături involuntare;
- a se lua arma de ţevi în timpul ieşirii din barcă, autoturism sau alte unităţi de transport.
33. Vânătorul în orice condiţii trebuie să se comporte cu arma de vânătoare în aşa fel, ca şi cum ea ar fi încărcată şi gata de tras.
34. Se interzice încărcarea cartuşelor în apropierea focului deschis, precum şi fumatul când lucrăm cu pulbere.
35. La stabilirea dozei de pulbere pentru fiecare cartuş este necesară respectarea instrucţiunilor respective. Este interzisă folosirea pulberii de marcă necunoscută.
36. Doza pulberii fără fum pentru fiecare cartuş se stabileşte numai cu cântarul sau dozatorul (după o cântărire prealabilă a dozei). La dozarea pulberii fără fum poate fi folosită o măsură de capacitate, controlată în prealabil la cântar.
37. În scopul preîntâmpinării accidentelor, la stabilirea dozei de pulbere fără fum pentru diferite încărcături, anumite doze cer să fie controlate la cântar.
38. Este interzisă încărcarea cartuşelor fără dispozitive speciale, prevăzute pentru încărcat (cântar pentru pulbere, dispozitiv pentru aranjarea capsei, etc.).
39. Se interzice categoric folosirea la încărcarea cartuşelor pentru arme cu ţeava lisă a pulberii, prevăzută pentru armele cu ţeava ghintuită, precum şi a pulberii fără fum prevăzută pentru armele cu destinaţie militară.
40. La încărcarea cartuşelor se cer folosite capsele corespunzătoare. La încărcarea cartuşelor cu pulbere fără fum se cer folosite numai capse de tipul „Jevello”, totodată, la cea mai mică nuanţă de oxidare capsa trebuie considerată rea sau degradată.
41. Capsa se introduce în cuibul cartuşului cu ajutorul unui dispozitiv special. Se interzice scoaterea capse prin lovituri de ciocan sau alte obiecte. După fixarea în cuibul tubului de cartuş, „căciula” capsei nu trebuie să aibă deteriorări (adâncituri, îndoituri sau zgârieturi adânci). Cartuşul cu capsă deteriorată nu trebuie să fie folosit.
42. La turnarea pulberii în tubul cartuşului dispozitivul sau completul rechizitelor pentru încărcare trebuie să asigure turnarea numai a unei doze de pulbere într-un singur cartuş.
43. Pentru preîntâmpinarea deteriorării ţevilor, dopurile din orice fel de material trebuie să corespundă calibrului cartuşului (armei).
44. Se interzice folosirea dopurilor din materiale inflamabile (hârtie, buci, porolon, etc.).
45. La încărcarea cartuşelor cu alice de lup se cere ales cu acurateţe diametrul lor în corespundere cu diametrul ţevii. Pentru a evita blocarea ţevilor cu alice se recomandă aranjarea lor în cartuş în coloană (unul după altul), utilizând căptuşeală din carton moale.
46. Se interzice vânătoarea cu utilizarea armelor cu ţeava ghintuită, precum şi armelor pneumatice, arcurilor sau arbaletelor.
47. Începerea vânătoarei este permisă nu mai devreme decât cu o oră înainte de răsăritul soarelui; vânătoarea ia sfârşit nu mai târziu decât peste o oră după asfinţitul soarelui.
48. Vânătorului îi este INTERZIS CATEGORIC folosirea băuturilor alcoolice înainte de vânătoare şi în timpul vânătoarei. Totodată, este interzis portul armelor în stare de ebrietate.
III. Drepturile şi obligaţiile conducătorilor de vânătoare
49. Conducătorul organizează şi conduce vânătoarea în colectiv. El asigură de asemenea respectarea regulilor de securitate la vânătoare şi poartă răspundere pentru respectarea lor. Înainte de începerea vânătoarei, conducătorul este obligat să controleze prezenţa carnetelor de vânător la toţi vânătorii, precum şi a permiselor de portarmă. El trebuie să facă un instructaj referitor la tehnica de securitate. Dacă la locul de desfăşurare a vânătoarei în colectiv există şi alte reguli de organizare şi de securitate în timpul vânătoarei, este obligaţia conducătorului să aducă la cunoştinţa tuturor vânătorilor aceste reguli. Totodată, conducătorul vânătoarei le aduce la cunoştinţă planul organizării vânătoarei colective (ruta, câte şi ce fel de animale sau piese de vânătoare urmează să fie vânate, semnalele convenţionale, etc.).
50. Conducătorul îi aranjează pe vânători după numere, alege hăitaşii şi numărul vânătorilor, controlează armele şi muniţiile, iar la sfârşitul goanei dă semnalul de adunare.
51. pentru încălcarea regulilor de securitate conducătorul are dreptul să interzică unor vânători să mai participe la vânătoare sau în genere să suspende vânătoarea.
52. Conducătorul rezolvă toate problemele discutate, care pot apărea în timpul vânătoarei. Instrucţiunile conducătorului, dacă ele nu contravin prevederilor Legii regnului animal nr. 439-XIII din 27.04.1995 şi regulilor de securitate la vânătoare, sunt obligatorii pentru toţi participanţii la vânătoare şi trebuie executate fără îndoială.
53. În obligaţiile conducătorului echipei de vânători intră întocmirea documentelor referitoare la cazurile de accidente, alcătuirea schemei locului faptei sau întâmplării, luarea explicaţiilor, etc.
54. În caz de incidente cu arme, dacă au rezultat victime umane sau au avut de suferit animale sau păsări domestice, conducătorul echipei de vânătoare sau vânătorii sînt obligaţi să anunţe imediat cel mai apropiat organ de poliţie. Totodată, persoana care a aplicat arma este obligată să acţioneze imediat pentru a acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanelor rănite. În această situaţie, organul de poliţie sesizat are obligaţia să efectueze cercetarea la faţa locului a circumstanţelor în care s-a produs evenimentul. Arma care a fost folosită rămâne la păstrare în organul de poliţie care desfăşoară cercetarea, până la încheierea acesteia.
IV. Regulile de securitate în timpul organizării şi efectuării vânătoarei cu gonaşi
55. Vânătoarea cu gonaşi este acea, în timpul căreia animalele sălbatice sunt mânate spre linia trăgătorilor.
56. Disciplina strictă a participanţilor, cunoaşterea perfectă şi executarea cu stricteţe a regulilor de vânătoare, precum şi a indicaţiilor conducătorului echipei de vânătoare sunt condiţii importante ale securităţii în timpul desfăşurării vânătoarei cu gonaşi.
57. Înainte de a începe vânătoarea, conducătorul efectuează instructajul referitor la tehnica securităţii, ordinea organizării şi desfăşurării vânătoarei. După aceasta fiecare participant al echipei de vânătoare semnează, că a luat cunoştinţă de instructaj.
58. La vânătoarea de acest tip, persoane determinate din timp (gonaşii), care fac parte din echipa de vânători, mână animalele spre linia vânătorilor trăgători.
59. Gonaşilor le este interzis să se afle cu armele încărcate sau să tragă din ele în timpul când exercită această misiune.
60. Se interzice ca cineva să părăsească din propria iniţiativă locul întrunirii pînă la începerea vânătoarei, sau să întreprindă acţiuni de vânătoare sau să tragă.
61. Linia trăgătorilor şi cea a gonaşilor sunt aranjate de conducător sau persoana care îl înlocuieşte (pădurar).
62. Linia trăgătorilor trebuie să fie dreaptă şi bine văzută de fiecare vânător. (Se recomandă ca ea să fie aranjată pe un drum, într-o poieniţă, la hotar de pădure, etc.).
63. Trăgătorii trebuie aranjaţi cel puţin la distanţa de 100 metri unul de altul şi să li se determine clar de către conducătorul vânătoarei sau pădurar, în funcţie de caracterul vânătoarei, particularităţile locului, a tipului de arme şi cartuşe folosite.
64. Fiecare trăgător, care se află la locul de pândă, trebuie să cunoască şi să vadă bine trăgătorii care stau în partea dreaptă şi stângă a lui, cât şi linia întreagă, drept care trăgătorii îşi vor arăta reciproc locul lor de aflare înainte de a se masca.
65. SE INTERZICE categoric schimbarea din propria iniţiativă, cât şi părăsirea locului înainte de sfârşitul goanei.
66. Conducătorul echipei de vânătoare sau pădurarul, aranjând trăgătorii la locurile de pândă, sunt datori să le arate acestora direcţia şi sectorul de tragere, ceia ce este necesar să se execute fără ezitare de către fiecare vânător.
67. Hotarele sectorului de tragere trebuie marcat vizibil cu anumite obiecte, astfel încât să formeze un unghi nu mai mare de 45 de grade în partea dreaptă şi stângă a vânătorului.
68. SE INTERZICE categoric tragerea de-a lungul liniei pândaşilor şi peste hotarele sectorului de tragere determinat.
69. La vânătoarea cu gonaşi tragerea se admite în limitele indicate, fie în afara lor. Atunci când animalul sparge linia trăgătorilor sau dacă gonaşii se află la o distanţă mai mică de 200 de metri, tragerea nu se face decât după ce animalul trece peste linia trăgătorilor. Vânătorul se întoarce în cazul acesta sub un unghi de 180 de grade şi împuşcă în limitele sectorului de tragere, adică sub un unghi de 45 de grade în dreapta şi stânga în raport cu perpendiculara pe linia trăgătorilor.
70. Pentru prevenirea rănirii gonaşilor, vânătorii care stau la pândă sunt obligaţi să cerceteze mereu cu atenţie sectorul lor de tragere, cât şi locul din direcţia împuşcăturii.
71. Gonaşii, la rândul lor, apropiindu-se de linia trăgătorilor trebuie să vocifereze mai mult şi mai tare, iar în timpul împuşcăturii să se oprească, adăpostindu-se după tulpini, rădăcini de copaci, etc.
Este de dorit ca îmbrăcămintea vânătorilor, să se deosebească de cea a gonaşilor cât mai evident pe fundalul pădurii.
72. La vânătoarea cu gonaşi la mistreţ se va trage numai din armă de vânătoare la o distanţă cel mult de 50 de metri, iar cartuşele vor fi încărcate numai cu glonţ pregătit special de fabrică.
SE INTERZICE categoric folosirea la aceste vânători a gloanțelor rotunde, deoarece acestea ricoşează sub un unghi mare. Folosirea alicelor de lup se admite numai la vânătoarea de reglare sau selectare de capre. La vânătoarea de iepuri se folosesc alice № 1, 0, 00.
73. Trăgătorului i se permite la vânătoarea cu gonaşi să încarce arma numai după ce este aranjat la locul de pândă. Trăgătorul este obligat să descarce arma înainte de a părăsi locul de pândă.
74. Se interzice urmărirea animalului rănit fără consimţământul conducătorului echipei. Mistreţul bătrân rănit se va urmări obligator de doi vânători, care se vor deplasa paralel la o distanţă nu prea mare, astfel încât să se poată vedea unul pe altul.
75. SE INTERZICE părăsirea locului de pândă şi apropierea de animalul rănit sau doborât până la sfârşitul goanei.
76. SE INTERZICE să se tragă asupra animalului, care vine în direcţia unuia dintre trăgătorii vecini.
77. SE INTERZICE să se tragă asupra animalului, care a căzut de la împuşcătura altui trăgător.
78. Apropierea de mistreţul care a căzut, chiar şi de cel care stă nemişcat, trebuie făcută cu mare atenţie, fiind gata în orice moment pentru a efectua o nouă împuşcătură întrucât animalul, care pare ucis, sare deseori asupra vânătorului care se apropie de el.
79. Conducătorul echipei trebuie să poarte asupra sa medicamente şi pansamente, pentru a putea acorda, la necesitate, primul ajutor medical.
80. Dacă în timpul vânătoarei cu gonaşi s-a produs un accident sau incident, vânătoarea trebuie imediat oprită, pentru acordarea primului ajutor medical şi transportarea victimelor la cel mai apropiat punct medical de urgenţă, cu anunţarea despre cele întâmplate a celui mai apropiat organ de poliţie.
V. Regulile de securitate la vânătoarea pe baltă şi cea la hulubi
81. Vânătoare la păsări de baltă şi la cea de porumbei se efectuează numai colectiv.
82. În timpul vânătorii la păsările de baltă şi acea de porumbei vânătorul trebuie să cunoască şi să respecte cu stricteţe toate regulile de securitate referitoare la folosirea armelor de vânătoare.
83. În timpul vânătoarei la păsări de baltă se permite ca pe un sector de un hectar să vâneze nu mai mult de patru vânători.
84. În timpul vânătoarei la păsări de baltă şi la cea de porumbei se permite să se tragă numai în păsările care zboară, cu excepţia uciderii păsărilor rănite, care au căzut pe apă, dacă în direcţia împuşcăturii nu se vor afla alţi vânători.
85. SE INTERZICE, pentru a evita accidentele, să se împuşte asupra păsării la o distanţă de 30 metri, dacă ea zboară la o înălţime mai mică de 10 metri.
86. SE INTERZICE să se împuşte în pasărea, la care este deschisă vânătoarea, dacă ea se află la o distanţă mai mare de 50 metri de la vânător sau mai departe de cât jumătate din distanţa cu vânătorul vecin.
87. La vânătoarea de baltă arma se va încărca în următoarele cazuri:
a) În timpul vânătoarei de la picior – care se efectuează în gospodăria, indicată în permisul de vânătoare;
b) în timpul vânătoarei cu barca, când vânătorul se află în picioare în partea din faţă a bărcii;
c) Atunci, când vânătorul a ocupat locuri speciale de pândă, sau se află în bărci mascate şi ancorate.
88. După ce sunt încărcate, armele fără cocoaşe trebuie puse neapărat sub siguranţă, iar celelalte – cu cocoaşele nearmate.
89. SE INTERZICE CATEGORIC să se încarce arma până la timpul indicat pentru începerea vânătoarei.
90. Bărcile trebuie să fie echipate conform regulilor de securitate. Vânătorilor li se interzice să folosească bărci, care nu sunt echipate conform regulilor de securitate şi să se afle în ele pe apă.
91. Bărcile pentru vânătoare trebuie să fie echipate în felul următor:
a) corpul bărcii nu trebuie să aibă găuri;
b) barca trebuie să aibă scaune corespunzător numărului de vânători (de regulă, 1-2 vânători).
92. În fiecare barcă trebuie să se afle următorul echipament:
a) un vas special pentru scoaterea apei;
b) în corespundere cu numărul de vânători, colaci de salvare. În locul colacilor de salvare se pot folosi veste de salvare sau pernuţe speciale împlute cu plută sau alt material plutitor. În timpul vânătoarei aceste pernuţe se pot folosi şi ca scăunele;
c) o ancoră legată cu o frânghie rezistentă;
d) o prăjină de împins barca, vopsită într-o culoare aprinsă la capătul de sus şi o pereche de vâsle.
93. Dacă în barcă lipseşte prăjina, atunci în afara celor două vâsle trebuie să mai fie şi o vâslă de mâină.
94. Persoanelor care nu au cunoştinţele şi deprinderile elementare pentru conducerea bărcii, li se interzice să conducă în timpul vânătoarei barca.
95. În timpul vânătoarei „din mers” SE INTERZICE categoric, ca vânătorul, care se află la cârma sau împinge barca, să tragă din armă. Trăgătorul se va afla în partea din faţă a bărcii.
96. Trăgătorul, în funcţie de situaţia efectuării împuşcăturii, poate folosi un sector de 180 de grade (90 – în dreapta, 90 – în stânga de la perpendiculara pe barcă).
97. În timpul încărcării armei în barcă, ţeevile trebuie ţinute în sus cel puţin sub un unghi de 45 de grade, sau în una din părţile laterale a bărcii.
98. Arma trebuie să fie pusă sub siguranţă până la momentul când apare vânatul. Arma se va ţine în mâini în aşa fel, ca ţevile să fie mereu în sus cel puţin sub un ungi de 45 de grade.
99. Dacă vânătorul pune arma jos în barcă, atunci ea trebuie neapărat descărcată.
100. Nu se permite ca vâslaşii să tragă din armă.
101. În timpul când vânătorii din barcă se schimbă cu locurile, trebuie mai întâi să descarce armele şi să le aranjeze cu grijă în barcă. Şi numai după ce şi-au ocupat noile locuri, îşi iau şi armele, având grijă ca ţevile să fie mereu în sus. Dacă în timpul deplasării apare vânatul, atunci vâslaşul sau cel care împinge barca cu prăjina trebuie să înceteze orice fel de mişcare, pentru a-i asigura vânătorului trăgător o poziţie maximum de stabilă.
102. Nu se admite să se tragă din armă fiind în picioare, de-a curmezişul părţilor laterale ale bărcii.
103. Dacă barca se află în ascunziş şi este ancorată, atunci li se permite să împuşte ambilor vânători, dar cu condiţia că ei să-şi determine fiecare din timp sectorul său de tragere. Se interzice categoric ca vânătorul din barcă să împuşte peste capul partenerului de vânătoare.
104. Vânătorii plasaţi la locurile de pândă (platforme, bărci, etc.) trebuie să cunoască bine locurile unde se află vânătorii din vecinătate pe o rază de cel puţin 100 de metri, pentru ca să poată alege direcţii nepericuloase, efectuând împuşcăturile.
105. Vânătorul căzut în apă, trebuie să urce în luntre numai pe la capetele ei şi nici de cum peste bord (părţile laterale).
VI. Instructajul vânătorilor privind regulile de securitate la vânătoare
106. Fiecare vânător trebuie să susţină, la admiterea în Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova, un colocviu referitor la regulile de securitate la vânătoare conform programului prevăzut.
107. Următorul colocviu are loc în timpul susţinerii de către membrii societăţii a minimului de vânător nu mai rar de cât o dată la doi ani. Colocviul este primit de către o comisie a societăţii raionale sau orăşeneşti de vânători, întocmindu-se, totodată, un proces-verbal, iar în carnetul de vânător se va înregistra susţinerea lui.
108. Vânătorii, care nu au notat în carnet susţinerea minimului de vânător, li se interzice participarea la vânătoare.
109. Pentru conducătorii colectivelor de vânători colocviul, referitor la regulile de securitate, este primit de către Consiliul republican al Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova.
110. Dacă la vânătore i-a parte şi vânători din alte state străine, atunci li se aduc la cunoştinţă până la începerea vânătoarei regulile de securitate, care sunt în vigoare în Republica Moldova, conform instructajului prin semnătura vânătorului.
VII. Responsabilitatea purtată pentru încălcarea regulilor de securitate la vânătoare
111. Datoria fiecărui vânător este de a respecta cu stricteţe şi în permanenţă regulile de securitate la vânătoare.
112. Nerespectarea regulilor de securitate la vânătoare este considerată drept o încălcare gravă comisă de către vânător.
113. Participanţii la vânătoare, care au încălcat regulile de securitate, pierd, la dispoziţia (decizia, propunerea) conducătorului vânătoarei, dreptul de a participa la vânătoare.
114. Conducătorul vânătoarei întocmeşte un proces-verbal despre încălcarea regulilor de securitate la vânătoare, care în timp de 3 zile este remis în adresa Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova pentru examinare şi decizie.
115. Pentru încălcarea regulilor de securitate la vânătoare, persoana vinovată poate fi lipsită de dreptul de a participa la vânătoare pentru o anumită perioadă sau să fie în general exclus din Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova.
116. În cazul în care încălcarea regulilor de securitate la vânătoare a cauzat victime umane sau prejudicii materiale, sau a prezentat pericol pentru sănătatea şi viaţa cetăţenilor, persoana vinovată poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
117. Excluderea din Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova sau pierderea temporară a dreptului de vânător nu eliberează persoana vinovată de răspunderea prevăzută de legislaţie.
118. În cazul în care conducătorul echipei nu asigură respectarea regulilor de securitate în timpul vânătoarei colective, reprezentantul organelor de supraveghere are tot dreptul să suspendeze vânătoarea.
Ministerul Afacerilor Interne solicită vânătorilor să fie responsabili şi să respecte cerinţele de securitate în procesul aplicării armelor de foc, precum şi respectarea regulilor de vânătoare pentru evitarea unor eventuale incidente sau delicte.
Direcţia informare şi relaţii cu publicul,
15 octombrie 2012