Sentimentul de securitate personală este condiţia de bază a calităţii vieţii şi poate fi cel mai mult afectat de criminalitate. Astfel, prevenirea criminalităţii a devenit unul din imperativele de bază ale activității MAI.
Ministerul Afacerilor Interne, în colaborare cu Fundaţia moldo-lituaniană „Centrul de Studii a Integrării Europene ” şi proiectul UE de Consiliere în Politici Publice, sprijinit financiar de Uniunea Europeană şi PNUD Moldova, a organizat la 3 noiembrie 2010, o masă rotundă cu tema: “Implementarea politicilor de prevenire a criminalităţii” .
Evenimentul a reunit experţi ai UE, şi anume din Lituania, reprezentanţi ai MAI, Cancelariei de Stat, Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Educaţiei, Ministerului Sănătăţii, Institutului de Politici Publice etc.
Subiectele abordate în cadrul întâlnirii au vizat tendinţele infracționalității și examinarea diferitor tipuri ale programelor de prevenire a criminalităţii, actorii implicaţi, metodele de colectare a informaţiilor, monitorizare şi evaluare a programelor de prevenire, etc.
În context, expertul Uniunii Europene, dl Gintaras Svedas (ex-viceministru al justiţiei din Lituaniaîn perioada anilor 1993-2006) a făcut o prezentare privind experienţa Lituaniei în prevenirea criminalităţii, etapele de elaborare şi dezvoltare a programei naţionale de prevenire a criminalităţii, precum şi de elaborare a programelor ramurale de prevenire a diferitor fenomene infracţionale (traficul de droguri şi fiinţe umane, crime economice, corupţia, violenţa în familie etc.), acte legislativ-normative care reglementează această activitate.
Un interes deosebit a trezit experienţa în domeniu a Lituaniei, împărtășită de oaspetele întrunirii, care prevede implicarea în elaborarea Programului naţional de prevenire a criminalităţii. Savanţii, având suportul factologic şi statistic din partea ministerelor, au făcut o analiză fundamentală a cauzelor şi factorilor care condiţionează comiterea crimelor şi, drept urmare, au identificat direcţiile principale ale programului, care conţineau o abordare de sistem şi obiective din domeniul politicii sociale, economice, de educaţie, de familie şi sănătate etc. şi nu ţineau de prevenţie propriu-zisă. Ca rezultat, acest Program deja mai mulţi ani la rând serveşte drept bază pentru elaborarea unor documente ramurale de prevenţie a criminalităţii juvenile, a traficului de fiinţe umane, și corupţiei, iar rezultatul eficient s-a obţinut în acele domenii ale activităţii de prevenţie, unde un şir de funcţii, din start, au fost delegate ONG-urilor şi organizaţiilor civile.
Participanţii la întrunire, de comun cu expertul Uniunii Europene, au elaborat un set de concluzii şi recomandări:
1. Pentru a asigura implicarea autorităţilor responsabile în procesul de prevenire a criminalităţii, poate fi elaborat un Program, o Strategie sau Lege, însă Legea este mai puţin flexibilă la schimbările survenite în dinamica şi structura criminalităţii.
2. La moment, din cauza unor prevederi învechite în conţinutul Legii cu privire la poliţie, care conţine unele atribuţii improprii pentru poliţia contemporană şi care, de fapt sunt competenţe ale altor autorităţi publice centrale, se creează ambiguităţi şi dificultăţi în delimitarea clară a obligaţiilor fiecărui organ în parte în procesul de prevenţie.
Astfel, elaborarea unei legi noi cu privire la poliţie este prioritară, fiind asigurată conferirea clară a unor atribuţii politice MAI, stabilirea clară a modului de numire a şefului poliţiei. În cazul Lituaniei, el se numeşte de către preşedinte, la propunerea ministrului afacerilor interne, pe un mandat de 5 ani, fapt ce permite menţinerea unei conduceri profesioniste şi competente, indiferent de schimbările la nivel politic în stat.
3. La elaborarea proiectelor de legi şi a programelor de prevenţie este necesar să se implice savanţii, care în baza unei analize profunde a situaţiei să vină cu abordări fundamentale şi sistematice cu privire la rolul şi sarcinile diferitor autorităţi publice în prevenirea criminalităţii în general, sau a unui anumit fenomen, în parte. Aceşti specialişti pot fi inclusiv, din cadrul Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI.
4. Este necesară o studiere mai avansată şi detaliată a practicilor ţărilor-membre a UE proaspăt aderate, îndeosebi celor baltice.
5. Experienţa Lituaniei arată că experţii naţionali antrenaţi în elaborarea proiectelor de acte normative şi de politici, din afara ministerului, trebuie să fie plătiţi din fonduri special create în fiecare autoritate publică centrală.
Centrul de presă
4 noiembrie 2010
