Sub acest generic, ieri, 27 octombrie 2010, în incinta Ministerului Afacerilor Interne, a avut loc o masă rotundă, cu participarea reprezentanţilor Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Fondul ONU pentru Populaţie, Centrul Pentru Drepturile Omului, reprezentanţi din partea Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove, Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului, Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii şi Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”.
Scopul evenimentului- iniţierea unui dialog constructiv între actorii din domeniu şi factorii de decizie, abordarea problemei educaţiei copilului atât la şcoală cât şi acasă, educaţia sexuală în familie, societate şi şcoală etc.
Pentru a oferi o imagine cât mai completă asupra educaţiei unui copil, este necesar să privim atât ceea ce se întâmplă la şcoală, cât şi dincolo de orele de clasă. Este important să acordăm o atenţie egală profesorului şi părintelui, acesta din urmă fiind primul şi nelipsitul dascăl din viaţa unui copil. Astfel, comportamentul de la şcoală al copilului este profund influenţat de ceea ce se întâmplă acasă. Atât profesorul, cât şi părintele sunt bine intenţionaţi. Dar dacă ei nu formează o echipă în ceea ce priveşte educaţia unui copil, este sigur că rezultatul nu va fi cel aşteptat.
Un subiect cheie discutat - conştientizarea faptului că educaţia sexuală a unui copil începe chiar din prima lună a vieţii. Copiii îşi descoperă corpul prin atingere şi pot să obţină, accidental, o excitare a organelor sexuale. În acest context fiecare părinte, educator îşi pune întrebarea cât pot să amâne această discuţie, la ce vârstă şi când trebuie să aibă loc prima convorbire de acest gen cu un copil, în ce cadru şi în ce termeni?
Toate aceste alegeri sunt factori de care depinde naturaleţea cu care copiii vor putea, la rândul lor, să abordeze acest aspect în viaţa lor de adulţi. Cum trebuie să procedeze părintele, educatorul? Cum să-şi aleagă cuvintele ştiind că este primul responsabil de această discuţie cu copilul?
De notat, copiii fac parte din păturile cele mai vulnerabile, ei deseori devin victime ale diferitor delicte, fiind uşor influenţaţi de persoane mature.
Astfel, în perioada a 9 luni curent, în 485 cauze penale, comparativ cu 333 pornite în perioada similară a anului precedent, victime ale infracţiunilor sunt stabilite persoane de vârstă minoră. S-a majorat numărului infracţiunilor de gen sexual înregistrate în perioada nominalizată, în 149 (2009 -79) cauze penale privind infracţiunile de gen sexual, din cele 261 (+65,2%) înregistrate de organele de poliţie, victime sunt stabilite persoane de vârstă minoră.
În 16 cazuri, din cele 149 cauze penale nominalizate, copiii au fost abuzaţi în familie de către tatăl biologic (5) sau vitreg (7), şi alte rude (4). S-a majorat cu 11,4% (39 cazuri) numărul de infracţiuni privind viaţa sexuală, săvârşite de către minori şi cu participarea lor.
Urmare a discuţiilor din partea participanţilor la masa rotundă demonstrează faptul, că educaţia sexuală a copiilor, din partea părinţilor cît şi a educatorilor, necesită o atenţie deosebită cu implicarea specialiştilor în domeniu – psihologilor, pedagogilor, medicilor, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, cât şi informaţia accesibilă prin intermediul surselor mas-media, reţeaua INTERNET, care au o influenţă majoră.
Centrul de presă
28 octombrie 2010
