19 ani s-au scurs de la acel trist 2 martie 1992 care a marcat începutul sângerosului conflict armat din stânga Nistrului, lăsând urme adânci în memoria poporului nostru paşnic. Procesul de constituire a tânărului stat suveran şi independent a întâmpinat o rezistenţă înverşunată din partea forţelor separatiste care prin acţiuni militare deschise au purces la lichidarea organelor constituţionale şi dezmembrarea teritorială a Republicii Moldova.
Acţiunile criminale au culminat cu atacul armat al cazacilor şi gardiştilor transnistreni asupra comisariatului de poliţie din Dubăsari, în noaptea de 1 spre 2 martie 1992, soldat cu luarea în calitate de ostatici a 28 de poliţişti care au fost supuşi unor tratamente degradante şi inumane. Acest atac a generat izbucnirea unui conflict armat deschis, care s-a desfăşurat în primăvara-vara anului 1992 şi la care au participat 4 325 de poliţişti.
Chiar din primele zile, poliţiştii nu şi-au cruţat viaţa pentru apărarea pământului natal. Ei au fost cei care în ceas de grea cumpănă pentru statul nostru, s-au aflat pe linia întâi. La 89 de angajaţi ai MAI acest război le-a hărăzit să nu se mai întoarcă de pe câmpul de luptă.
Cu fiecare an istoria ne îndepărtează tot mai mult de acele tragice evenimente, dar nu îndepărtează durerea după cei care şi-au pus pe altarul integrităţii şi independenţei ţării ceea ce au avut mai scump – viaţa. Memoria lor va dăinui mereu în amintirea noastră.
Pentru conducerea Ministerului Afacerilor Interne comemorarea zilei de 2 martie a început cu depuneri de flori la placa comemorativă din incinta ministerului, instalată în memoria poliţiştilor căzuţi la datorie. Ulterior, conducerea MAI a participat la serviciul divin de comemorare a eroilor căzuţi pentru integritatea şi independenţa Republicii Moldova, ţinut la Catedrala Ministerului Afacerilor Interne – Sf. Mr. Mc. Teodor Tiron, din str. Ciuflea, mun. Chişinău.
După încheierea serviciului divin, asistenţa a depus jerbe de flori la monumentul „Ştefan cel Mare” din Piaţa Marii Adunări Naţionale, de unde, într-un marş de comemorare, s-a deplasat către Complexul memorial „Eternitate”, unde a depus flori la monumentul „Maica îndurerată”. Aici s-a desfăşurat un miting de comemorare a eroilor căzuţi pentru integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova, la care a participat şi conducerea de vârf a Republicii Moldova, a municipiului Chişinău, veterani, rude ale eroilor căzuţi la război.
După mitingul de comemorare participanţii s-au deplasat la cimitirul „Central” din strada Armenească şi la cimitirul “Sf. Lazăr” din strada Doina, unde sunt înmormântaţi mulţi dintre poliţiştii şi combatanţii căzuţi în război.
Manifestările au finalizat cu un Acatist şi mese de pomenire organizate în Sala de manifestări „Cupidon” şi la Casa Armatei.
Acţiuni similare s-au desfăşurat în toate raioanele şi municipiile ţării sub egida comisariatelor de poliţie.
Sărbătoare cu durere în suflet a fost şi pentru Brigada de poliţie cu destinaţie specială FULGER, bravii ostaşi-poliţişti ai căreea primii s-au aruncat în focul războiului pentru apărarea pământului natal, ţinând piept, împreună cu colegii din alte subdiviziuni ale MAI, atacurilor armate ale separatiştulor, mercenarilor şi forţelor ostile Republicii Moldova, demonstrând că pământul moldav are adevăraţi bărbaţi, moştenitori ai Marelui Ştefan.
În această perioadă 260 poliţişti-ostaşi ai brigăzii au fost răniţi, iar 33 au căzut pe câmpurile de luptă. Flacăra nestinsă a candelei memoriei ne aminteşte mereu, cu tristeţe şi durere netrecătoare, de suprema jertfă, plătită pe altarul Independenţei şi Libertăţii. În memoria camarazilor de arme au fost depuse jerbe de flori la Răstignirea, înălţată recent în faţa sediului Brigăzii.
Sunt grele încercările la care ne supune destinul. Dar nu am fi rezistat timp de milenii, dacă în poporul nostru nu s-ar fi îmbinat armonios credinţa într-un viitor mai bun şi jertfirea de sine în momentele de grea cumpănă.
Acţiunile hotărâte ale poliţiştilor, pe umerii cărora, în fond, a căzut greul războiului din ’92, au creat condiţiile necesare pentru a pune capăt conflictului militar, pentru a pune capăt pierderilor de vieţi omeneşti.
Mamele, soţiile, copiii, toţi cei dragi şi apropiaţi îi mai aşteaptă şi azi pe flăcăii căzuţi în acest blestemat război. Şi poliţiştii, din rândurile cărora au fost secerate o mulţime de vieţi, îşi aşteaptă colegii.
Dumnezeu să-i odihnească şi să le fie veşnică amintirea. Amintirea - cea care mereu rămâne aproape. În suflet. În inimă.
Războaiele, de orice natură ar fi, provoacă totdeauna suferinţe şi necazuri. Istoria va judeca şi va da o apreciere justă cauzelor războiului de la Nistru, iar aprecierea jertfei celor dispăruţi ne serveşte şi ne va servi drept călăuză în eforturile noastre pentru integrarea ţării, pentru prosperarea tuturor.
Direcţia Informare şi Relaţii Publice,
2 martie 2011
