În ultimul timp, mass-media şi societatea abordează, tot mai frecvent, probleme ce ţin de creşterea nivelului infracţional şi, îndeosebi, se speculează mult privitor la creşterea necontrolată a nivelului criminalităţii. Vă propunem o analiză care vrea să demonstreze că afirmaţiile referitoare la “creşterea nivelului criminalităţii” sunt doar nişte judecăţi de valoare, care adesea au motivaţie politică, în funcţie de criteriile care se pun la bază.
Potrivit specialiștilor MAI, senzaţia de „creştere a nivelului infracţional”, este un produs virtual, provocat de riscurile implementării consecvente a politicilor de toleranţă zero a „tăinuirii infracţiunilor de la evidenţă”, de înregistrare obligatorie a tuturor sesizărilor cu privire la infracţiuni, de pornire imediată a cauzelor penale şi cercetarea efectivă a acestora „pe urme fierbinţi”.
O altă „cauză”, care a generat pretinsa „creştere cu circa 10% a numărului infracţiunilor”, dar, de fapt, creşterea numărului cauzelor penale pornite, este completarea, la 24 mai 2009, a Codului penal cu art. 2641 ”Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe”.
Analiza datelor statistice, a cadrului legal aferent şi altor surse demonstrează cu certitudine că, în realitate, nu este vorba de o creştere a ratei criminalităţii. Din contra, astăzi se urmăreşte o tendinţă descendentă (nesemnificativă) a numărului sesizărilor parvenite la organul de urmărire penală.
Să analizăm datele statistice oficiale din trecutul apropiat, care demonstrează faptul tăinuirii masive de la evidenţă a sesizărilor sau infracţiunilor în perioada anilor 2003-2008. Aceasta s-a remarcat prin descreşterea vertiginoasă a numărului infracţiunilor înregistrate şi de un şir de factori subiectivi, care au permis manipularea statisticilor oficiale. De fapt, numărul infracţiunilor săvârşite în perioada respectivă nu a scăzut. Pur şi simplu, cu ajutorul unor şiretlicuri, statistica a fost denaturată masiv. Or, anume prin faptului că astăzi conducerea MAI a început să treacă de la indicatorii cantitativi de performanţă la cei calitativi, se încearcă lichidarea cauzelor ce conduc la tăinuirea masivă a infracţiunilor sau sesizărilor de la evidenţă. De altfel, primul factor de manipulare a datelor statistice a fost tăinuirea masivă de la evidenţă a infracţiunilor şi comunicărilor despre crime, practicată în anii precedenţi, de la care, cu încetul, ne distanţăm.
Începând cu anul 2004 şi până în anul 2007 inclusiv, se atestă o „descreştere” bruscă şi stabilă a infracţionalităţii înregistrate cu aproximativ 10% în fiecare an, respectiv: 2003 (30.574), 2004 (26.083), 2005 (23.655), 2006 (20.972) şi 2007 (19.266), pentru ca în 2008 să oscileze între o creştere şi o descreştere pe parcursul aceluiaşi an, când a avut loc rocada miniştrilor afacerilor interne. Or, datele statistice demonstrează că în anii 2006, 2007 şi în primul trimestru al anului 2008, adică în perioada de conducere a ministrului Gh. Papuc, într-adevăr s-a înregistrat o diminuare artificială şi bruscă a cauzelor penale înregistrate, cu 11,3%, 8,1% şi respectiv 6,1%.
Ulterior, în trimestrele II-III ale anului 2008, în perioada mandatului ministrului V. Mejinschi, care, după cum se vede, nu a tolerat „tăinuirea infracţiunilor de la evidenţă”, incredibil s-a oprit tendinţa de „scădere”, apoi, în câteva luni, nivelul infracţiunilor luate la evidenţă a început să crească brusc cu 9,5% şi respectiv 7%, fiind menţinută o rată de creştere stabilă, de 8%, până la finele anului 2008.
În continuare, după revenirea în funcţie a ministrului Gh. Papuc, în trimestrele I-III ale anului 2009, rata crimelor înregistrate iarăşi a început să „scadă” pronunţat, cu o cotă de la 6,2 până la 12,4%.
După aceasta, începând cu trimestrul patru al aceluiaşi an, 2009, după venirea la guvernare a Alianţei, formal, rata cauzelor înregistrate iarăşi a început să crească, de la 3,2%, ajungând până la 3,6%, în anul 2010.
În aşa mod, „schimbarea” bruscă şi esenţială a nivelului, a numărului sesizărilor sau „infracţiunilor înregistrate” odată cu schimbarea conducerii ministerului de interne, denotă că aceasta depinde de atitudinea subiectivă sau de politicile promovate de conducerea instituţiei. Or, în cazul în care conducătorul este mai puţin indulgent faţă de fenomenul permanent de „tăinuire a infracţiunilor”, asta conduce direct la creşterea numărului „infracţiunilor înregistrate” şi invers, dacă există o loialitate sau chiar „goană după indici”, în toate cazurile vom avea impresii false, fie de „combatere efectivă”, fie de „creştere” a nivelului infracţiunilor.
În anul 2009, ca urmare a politicilor de promovare a „goanei după indici”, după cum deja a fost menţionat, în trimestrele I-III a scăzut brusc numărul sesizărilor cu privire la infracţiuni, de la 56.811 la 49.512 înştiinţări, ceea ce denotă că acestea se tăinuiau masiv de la evidenţă şi nu erau înregistrate în statisticile oficiale. Ca urmare a examinării comunicărilor parvenite, au fost pornite doar 21.856 cauze penale, de unde rezultă că, de fapt, la evidenţă s-a luat doar acest număr de infracţiuni.
Începând cu 2010, din motiv că administraţia MAI nu tolera tăinuirea de la evidenţă a informaţiilor cu privire la infracţiuni, au fost înregistrate deja 57.545 de sesizări, fiind pornite 29.860 cauze penale. În anul 2011, nu au survenit careva modificări esenţiale în politica de înregistrate a sesizărilor şi a continuat implementarea indicatorilor calitativi de performanţă, au fost înregistrate 52.906 sesizări despre infracţiuni, pornite şi luate la evidenţă 31.644 cauze penale.
Dacă urmărim dinamica în primele 3 luni, observăm că, în perioada dată a anului 2008, au fost înregistrate 15.908 sesizări, fiind pornite 5.252 cauze penale. În 3 luni ale anului 2009, la fel se observă o scădere esenţială, fiind înregistrate doar 11.778 sesizări şi pornite 4.591 cauze penale. În 3 luni ale anului 2010, au parvenit 13.978 sesizări, fiind pornite deja 6.038 cauze penale. În 3 luni ale anilor 2011 şi 2012 se evidenţiază o descreştere nesemnificativă, fiind înregistrate 13.424 şi, respectiv, 12.093 sesizări cu privire la infracţiuni. Însă, ca urmare a implementării politicii legalităţii, proporţional şi consecvent, se majorează numărul cauzelor penale pornite imediat.
Deci este evident, că tendinţa de implementare a politicii de tolerare zero a tăinuirii infracţiunilor de la evidenţă, de înregistrare obligatorie a tuturor sesizărilor cu privire la infracţiuni, de pornire imediată a cauzelor penale şi de cercetare efectivă a acestora a şi generat senzaţia de „creştere a nivelului infracţional”. Formal, MAI este criticat pentru că se îndepărtează de practica vicioasă şi chiar abuzivă, despre care, în diferite cazuri la CEDO, s-a constatat că este ilegală şi inefectivă.
Astfel, şi în continuare organelor de urmărire penală ale MAI, în mod imperativ, li se menţine sarcina de a reveni complet în făgaşul legii, cu eliminarea tuturor viciilor de sistem, pentru ca să se asigure:
- înregistrarea tuturor sesizărilor cu privire la infracţiuni;
- începerea imediată a urmăririi penale şi efectuarea acesteia în mod operativ, calitativ şi în termeni rezonabil, chiar şi dacă prescripţia legală va genera impresii negative şi critică din partea oponenţilor, care vor specula că s-a mărit numărul infracţiunilor comise;
- respectarea strictă a drepturilor tuturor participanţilor la proces.
Or, anume activitatea pozitivă şi dezrădăcinarea tăinuirii masive a infracţiunilor de la evidenţă, pornirea imediată a cauzelor penale şi cercetarea efectivă a acestora, implementarea indicatorilor de performanţă de calitate şi elaborarea de către actuala conducere a MAI a altor recomandări practice în vederea sporirii încrederii populaţiei în poliţie şi eficientizarea activităţii organelor de drept, a contribuit la crearea unei impresii greşite de majorare a infracţiunilor, fiind folosite pentru manipularea opiniei publice în interese politice, întrucât suntem „bătuţi” pentru tendinţa de a schimba lucrurile spre bine.
Direcția informare și relații cu publicul,
16 mai 2012