Astăzi, 8 iunie 2010, în sala de protocol a Ministerului Afacerilor Interne, a fost semnată “Convenţia colectivă de muncă la nivel ramural pentru perioada 2010 – 2015” dintre MAI şi Sindicatul „Demnitate”.
La eveniment a participat Victor Catan, ministru al afacerilor interne, Mihai Laşcu, preşedintele sindicatului „Demnitate”, Alexandru Cimbriciuc deputat în Parlamentul Republicii Moldova, precum şi reprezentanţi ai ambelor părţi.
Ministrul Afacerilor Interne a apreciat munca asiduă şi rodnică depusă de ambele părţi, pentru a ajunge la semnarea acestei convenţii.
„Acest act este necesar şi util pentru o colaborare mai eficientă în domeniul respectării drepturilor legitime ale angajaţilor MAI” a subliniat Victor Catan.
La rîndul său, Mihai Laşcu a menţionat că sindicatul „Demnitate” a mai încercat anterior să semneze convenţia, însă fără niciun rezultat, iar astăzi se bucură nespus de mult pentru primul pas în istoria MAI de acest gen. „Doar împreună vom face lucruri bune”, a accentuat preşedintele sindicatului.
Convenţia are 7 capitole şi a fost acceptată şi semnată unanim, părţile semnatare recunoscând şi acceptând pe deplin că sunt egale şi libere în negocierea Convenţiei colective de muncă la nivel ramural şi se obligă să respecte în totalitate prevederile acesteia.
În finalul întrunirii, deputatul Cimbriciuc a salutat semnarea prezentei Convenţii, menţionînd că această colaborare va avea susţinere şi din partea conducerii ţării.
CONVENŢIA COLECTIVĂ DE MUNCĂ
la nivel ramural
pentru perioada 2010 - 2015
CAPITOLUL I. Dispoziţii generale
Art. 1
(1) Părţile semnatare recunosc şi acceptă pe deplin că sunt egale şi libere în negocierea Convenţiei colective de muncă la nivel ramural şi se obligă să respecte în totalitate prevederile acesteia.
(2) MAI recunoaşte libera exercitare a dreptului sindical, conform Convenţiilor Internaţionale ratificate de Republica Moldova, a Constituţiei Republicii Moldova, Legii Sindicatelor nr.1129-XIV din 07.07.2000 şi altor acte legislative şi normative în vigoare.
(3) Prezenta Convenţie, conform prevederilor Art. 15 din Legea Sindicatelor nr.1129-XIV din 07.07.2000, Art.35 din Legea Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28.03.2003, cuprinde dispoziţii şi clauze privind:
retribuirea muncii;
condiţiile de muncă şi protecţia muncii;
regimul de muncă şi de odihnă;
perfecţionarea profesională;
dezvoltarea parteneriatului social;
alte chestiuni determinate de părţi;
(4) În cazul în care se adoptă alte reglementări legale favorabile salariaţilor, prevederile prezentei convenţii vor fi conformate acestora.
Art. 2
(1) Clauzele prezentei Convenţii se extind asupra tuturor salariaţilor din structurile MAI - membri de Sindicat, în privinţa cărora se aplică prevederile Legii cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.90, Legea Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nr. 93-XVI din 05.04.2007, Legii cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale MAI nr.806-XII din 12.12.1991, cu modificările şi completările ulterioare, Codului muncii nr. 154-XV din 28.03.2003 şi alte acte juridice.
(2) Convenţia colectivă de muncă la nivel ramural include drepturile şi obligaţiile MAI şi ale Sindicatului cu privire la stabilirea condiţiilor generale de muncă.
Art. 3
(1) Prezenta Convenţie constituie informaţie de interes public, conform prevederilor legale.
(2) MAI va aduce la cunoştinţa tuturor angajaţilor semnarea prezentei Convenţii, textul căreia va fi plasat pe pagina web a MAI.
Art. 4
Sindicatul participă la elaborarea proiectelor de programe, acte juridice şi normative în toate cazurile iniţiate sau avizate de MAI privind remunerarea muncii, asigurărilor sociale, ocrotirii sănătăţii şi alte domenii ce ţin de muncă, dezvoltarea social-economică şi protecţia drepturilor angajaţilor.
Art. 5
MAI împreună cu Sindicatul, pe parcursul anului 2010, vor negocia prin acord suplimentar metoda prin care MAI v-a asigura condiţiile pentru activitatea sindicatelor, conform prevederilor Art. 35 din Legea Sindicatelor nr.1129-XIV din 07.07.2000.
CAPITOLUL II. Retribuirea muncii. Condiţii de muncă şi protecţie a muncii
Art.6
Grilele de salarii pentru militari, efectivul de trupă şi corpul de comandă al MAI sînt specificate în Legea nr. 355-XVI din 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare a sectorului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte acte normative, cu condiţia că aceastea nu vor înrăutăţi situaţia materială a salariaţilor.
Art. 7
(1) MAI asigură salariaţii cu condiţii de muncă, de ocrotire a sănătăţii, integrităţii fizice şi psihice, precum şi aplicarea prevederilor legale privind măsurile de protecţie şi siguranţă la locul de muncă, inclusiv cele de prevenire a incendiilor.
(2) MAI desemnează unul sau mai mulţi lucrători care să se ocupe de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în unitate, avînd atribuţii de organizare, coordonare şi control. Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie dezavantajaţi ca urmare a desfăşurării activităţilor de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Persoanele cu atribuţii de securitate şi sănătate în muncă sunt obligate să organizeze şi să desfăşoare instructajele de securitate şi sănătate în muncă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea normelor interne în acest sens. Instructajul se va efectua şi individual, ori de cîte ori salariatul îşi schimbă locul de muncă. În acest caz, instructajul se face înainte de începerea activităţii la noul loc de muncă. După fiecare instructaj, salariatul primeşte şi semnează fişa de protecţie a muncii.
(4) În unităţile în care activează mai mult de 300 de angajaţi, MAI va înfiinţa Serviciul pentru securitate şi igiena muncii şi va distribui gratuit materialele igienico-sanitare de protecţie.
Art.8
Organul sindical are următoarele obligaţii:
(1) În baza prevederilor articolului 18 a Legii 1129 din 07.07.2000, valorifică mijloacele proprii, mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat, patronilor, autorităţilor publice şi alte mijloace, în limita alocaţiilor prevăzute în aceste scopuri de legislaţia în vigoare pentru:
participarea la organizarea tratamentului balneo-sanatorial al salariaţilor;
odihna copiilor colaboratorilor în taberele şi bazele de odihnă pentru copii;
odihna colaboratorilor în bazele de odihnă
activităţile cultural-sportive a colaboratorilor;
alte situaţii stabilite de legislaţie;
(2) În baza prevederilor articolului 21 a Legii 1129 din 07.07.2000, de a acorda asistenţă juridică membrilor de sindicat şi de a participa, în conformitate cu legislaţia, la soluţionarea litigiilor individuale şi colective de muncă.
(3) În baza prevederilor articolului 27 a Legii 1129 din 07.07.2000, de a constitui fonduri de solidaritate, de şomaj, de asigurare, de pensii, de investiţii, de culturalizare, fonduri pentru învăţământ şi pregătirea cadrelor.
Art. 9
(1) În vederea îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii la locurile de muncă, părţile convin asupra următoarelor cerinţe:
a) asigurarea condiţiilor de spaţiu în conformitate cu normele legale de sănătate publică;
b) amenajarea ergonomică a locului de muncă;
c) asigurarea condiţiilor de mediu în cabinetele de lucru: iluminat, microclimat, temperatură optimă în cabinetele destinate activităţii, aerisire, igienizare periodică;
d) amenajarea anexelor sociale la locurile de muncă (vestiare, grupuri sanitare, cantine, locuri special amenajate pentru fumători etc.).
(2) MAI se obligă ca, în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, să adopte măsurile necesare pentru adaptarea programului de lucru în funcţie de condiţiile climaterice la locul de muncă, în cazul temperaturilor extreme.
(3) MAI este obligat să prevadă în buget fonduri destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă.
Art. 10
(1) În cazul producerii unor accidente de muncă, în ţară sau străinătate, salariatul beneficiază de asistenţă medicală gratuită (proteze şi medicamente), cheltuielile fiind suportate de MAI, avînd dreptul şi la decontarea cheltuielilor de spitalizare, în condiţiile legii.
(2) MAI este obligat să despăgubească salariatul, în condiţiile legii, în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
(3) MAI este obligat să respecte şi să pună în aplicare prevederile Art.34 din Legea cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.90, Art. 30 din Legea Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nr. 93-XVI din 05.04.2007, Art. 22 Legii cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale MAI nr.806-XII din 12.12.1991.
Art. 11
În cazul decesului salariatului, membrii familiei, sau persoanele întreţinute de el care au dreptul la pensie de urmaş, vor beneficia de drepturile prevăzute în legislaţia în vigoare.
Art. 12
(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, la solicitarea scrisă, salariatul beneficiază de protecţia legii, prin serviciile de specialitate ale MAI.
Salariatul, la solicitare, are dreptul la asistenţă juridică gratuită din partea unităţii.
Art. 13
(1) În cazul în care la nivelul unor unităţi ca urmare a reorganizării, potrivit legii, se impune reducerea unor posturi, aceasta se va face în următoarea ordine:
a) locurile de muncă vacante;
b) locurile de muncă ocupat prin cumul;
b) locurile de muncă ocupat de salariaţii care îndeplinesc condiţiile de pensionare;
c) locurile de muncă stabilite după criteriile prevăzute în aliniatul (2) articolul 183 a Codului muncii Republicii Moldova.
(2) Criteriile nu sunt limitate şi pot fi aplicate în limitile prevăzute de legislaţie.
Art. 14
(1) Salariatul beneficiază de stabilitate în funcţia în care a fost încadrat.
(2) Salariatul delegat sau detaşat în altă localitate are dreptul la decontarea cheltuielilor prevăzute de lege (indemnizaţie zilnică de delegare sau detaşare, cheltuieli de transport şi cazare etc.), conform legislaţiei.
(3) Salariatul delegat, pentru activitatea efectuată în zilele de odihnă săptămînale sau de sărbători, beneficiază de compensarea cu timp liber a orelor lucrate peste program. Acestea se acordă la solicitarea scrisă a salariatului şi aprobată de către conducerea unităţii, confirmată de unitatea la care s-a efectuat delegarea.
(4) Salariatul poate refuza delegarea sau detaşarea în cadrul altei structuri a autorităţii sau instituţiei publice din altă localitate, dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este însărcinată, confirmată prin cvertificat medical;
b) întreţine de unul singur copilul minor;
c) starea sănătăţii, confirmată prin certificat medical, nui permite a fi delegat, detaşat sau transferat;
(5) Transferul definitiv într-o altă funcţie vacantă poate avea loc la solicitarea justificată a salariatului în forma scrisă, cu aprobarea de către şeful structurii, pentru care sunt îndeplinite condiţiile de studii şi de vechime la funcţia dată.
Art. 15
(1) Atribuţiile salariatului sunt cele prevăzute în fişa de post.
(2) Salariatul face cunoştinţă cu fişa postului şi o semnează la angajare.
(3) Salariatul are dreptul de a refuza în scris şi motivat executarea unor dispoziţii, primite de la şefii ierarhic superiori, dacă acestea contravin prevederilor legale în vigoare.
(4) Orice alte atribuţii decît cele prevăzute în fişa de post vor fi executate numai după emiterea unei dispoziţii scrise de către şeful ierarhic superior, cu acordul salariatului, precum şi întocmirea anexei cu atribuţiile suplimentare la fişa de post.
Art. 16
(1) Funcţiile de conducere se ocupă prin concurs, în condiţiile stabilite prin ordinul ministrului afacerilor interne.
(2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1), salariatul care ocupă o funcţie de conducere va fi numit, cu acordul său, într-o funcţie cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celei deţinute, fără necesitatea participării la concurs sau susţinerea examenului privind profesionalismul posedat, dacă intervine una din următoarele situaţii;
a) ca urmare a reorganizării unităţii, postul ocupat a fost radiat;
b) încetează detaşarea şi nu există o funcţie vacantă prevăzută cu un coieficient de ierarhizare egal celui pe care îl avea salariatul anterior detaşării;
c) la solicitare pentru motive temeinic justificate;
d) cînd prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă s-a dispus reintegrarea în funcţia de conducere a salariatului care a deţinut-o anterior.
CAPITOLUL III. Regimul de muncă şi de odihnă
Art. 17
(1) Timpul de muncă va fi acoperit de salariat, în funcţie de specificul activităţii prestate în cadrul unităţii.
(2) Modul de planificare a programului pe ore şi zile se stabileşte de către şefii unităţilor prin dispoziţii sau regulamente interne, cu acordul sindicatelor reprezentative, şi se afişează la sediile unităţilor.
Art. 18
(1) Durata normală de lucru pentru salariat este de 40 de ore pe săptămînă, potrivit legii. Avîndu-se în vedere specificul activităţii, salariaţii pot fi atraşi la executarea obligaţiilor de serviciu în afara orelor de program stabilite, precum şi pe timp de noapte, în zile de odihnă şi de sărbătoare.
(2) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 120 de ore într-un an calendaristic. În cazuri excepţionale, această limită, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor, poate fi extinsă pînă la 240 de ore.
(3) Programul de lucru poate fi organizat de către şefii unităţilor, pe schimburi, astfel:
– 8 ore program de lucru – 16 ore timp liber, cu acordarea de zile libere în decursul lunii (numărul de zile libere este egal cu numărul zilelor de sîmbătă şi duminică din luna respectivă, precum şi al zilelor de sărbători legale ori declarate nelucrătoare);
– 12 ore program de lucru– 24 de ore timp liber;
– 24 de ore program de lucru – 72 de ore timp liber.
(4) În cazul în care salariatul face parte din cadrul grupei operative, constituită la nivelul unităţii, iar programul de lucru al grupei este de 24 de ore, timpul liber de care beneficiază se stabileşte astfel:
- după un schimb, timpul de odihnă este de 48 de ore;
- după un schimb în zilele de odihnă sau în zilele de sărbători legale ori declarate nelucrătoare în afara graficului aprobat la începutul lunii, timpul liber este de 72 de ore.
(5) Munca prestată în intervalul dintre orele 22.00-06.00 este considerată muncă de noapte.
Art. 19
(1) Orice activitate profesională desfăşurată peste orele de program (40 ore săptămînale) sau în zilele de odihnă şi în zilele declarate sărbători legale, se face numai în baza dispoziţiilor scrise ale şefului structurii, din care face parte sau şeful ierarhic superior, în baza prevederilor art. 104 a Codului muncii Republicii Moldova.
(2) Pentru a exista o evidenţă corectă a orelor suplimentare este obligatorie întocmirea zilnică de către persoanele cu funcţii de conducere (şeful nemijlocit) a situaţiei privind orele lucrate peste programul normal de lucru, cu informarea salariatului, formele de organizare ale acestuia şi acordarea repausului săptămînal.
(3) Orele suplimentare desfăşurate peste program ca urmare a prelungirii anumitor activităţi sau evenimente, care nu pot fi sistate datorită specificului serviciului, se evidenţiază în documentele întocmite de către şefii nemijlociţi, după finalizarea activităţii la care a participat salariatul.
(4) Activitatea desfăşurată peste program se poate compensa prin acordarea de timp liber corespunzător timpului de lucru efectiv lucrat sau prin plata contravalorii acestuia, în cazul necompensării cu timp liber.
(5) Situaţia prezenţei la programul de lucru se întocmeşte de către şeful ierarhic şi se transmite pînă la sfîrşitul fiecărei luni la structura financiar-contabilă a unităţii.
(6) Persoanele cu funcţii de conducere care dispun ca salariaţii să desfăşoare activităţi peste program, fără întocmirea documentelor în scris în acest sens, vor răspunde conform prevederilor legale.
(7) În situaţia în care, pentru orele lucrate peste program nu există posibilitatea compensării cu timp liber corespuzător, orele respective se plătesc în conformitate cu articolul 157 a Codului Muncii şi anume:
a) un adaos de 50 la sută din salariul tarifar al salariatului de categoria respectivă, remunerat pentru primele două ore;
b) un adaos de 100 la sută din salariul tarifar al salariatului de categoria respectivă, remunerat pentru orele lucrate peste cele prevăzute la litera a), precum şi pentru activitatea desfăşurată în zilele de sîmbătă, duminică, sărbători legale ori declarate nelucrătoare.
(8) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită de Art. 18 din prezenta Convenţie este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accdident.
Art. 20
Zilele de sărbătoare legale în care nu se lucrează sunt prevăzute de articolul 111 a Codului Muncii.
Art. 21
(1) În cursul programului de lucru salariaţii au dreptul la pauză de masă, care nu poate fi mai mică de 30 minute.
(2) Pauza de masă, prelungeşte programul de lucru cu durata stabilită pentru luarea mesei.
Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea 24 de ore consecutiv beneficiază de pauze de masă totalizînd cel mult o oră, inclusă în programul de lucru, fără afectarea desfăşurării normale a activităţii.
Art. 22
(1) Repaosul săptămînal este de două zile, de regulă, sîmbăta şi duminica.
(2) În cazul în care activitatea de la locul de muncă, în zilele de sîmbătă şi duminică, nu poate fi întreruptă sau activitatea se desfăşoară pe schimburi, şeful unităţii, de comun acord cu organizaţiile sindicale reprezentative, va stabili condiţiile în care zilele de repaus săptămînal să fie acordate în alte zile ale săptămînii sau cumulate pe o perioadă mai mare.
(3) Pentru salariaţii care desfăşoară activitatea pe schimburi, şeful nemijlocit are obligaţia să asigure în cursul unei luni cel puţin un repaos săptămînal sîmbăta şi duminica, în zile consecutive.
Art. 23
(1) Salariaţii au dreptul, potrivit legii, la concedii suplimentare plătite cu durata de 5 zile calendaristice în cazul următoarelor evenimente familiale:
a) căsătoria salariatului;
b) naşterea sau căsătoria unui copil;
c) decesul soţului, soţiei sau a unei rude de pînă la gradul II a salariatului sau soţului/soţiei acestuia;
(2) De asemenea, salariaţii pot beneficia de concedii suplimentare plătite cu durata de cel mult 5 zile calendaristice în următoarele situaţii:
a) în caz de accidentare sau îmbolnăvire gravă a unuia dintre membrii familiei;
b) în situaţia unor calamităţi naturale care au afectat domiciliul salariatului, al părinţilor, socrilor sau copiilor acestuia;
c) pentru alte situaţii sau evenimente excepţionale, de natură să justifice concediul solicitat. O astfel de situaţie ar fi la schimbarea locului de muncă în cadrul aceleiaşi unităţi sau altă unitate, cu schimbarea domiciliului în altă localitate.
(3) Concediile suplimentare plătite se aprobă de conducerea unităţii la cererea salariatului.
Art. 24
(1) Dreptul la concediu de odihnă este garantat de lege, acordîndu-se pînă la sfîrşitul anului sau, dacă nu este posibil, în primul trimestru al următorului an calendaristic.
(2) Pentru perioada concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mică decît valoarea salariului, sporurilor şi, după caz, a indemnizaţiei de eliberare din serviciu pentru perioada respectivă.
(3) Indemnizaţia de concediu se plăteşte de către angajator cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de plecarea salariatului în concediu.
(4) Durata concediului de odihnă al fiecărui salariat însumează, în funcţie de vechimea în serviciu conform prevederilor Art. 37 din Legea cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.90, Art. 36 din Legea Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nr. 93-XVI din 05.04.2007 şi Art. 25 din Legea cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale MAI Nr.806-XII din 12.12.91.
Art. 25
(1) Programarea concediului de odihnă se face de către conducerea unităţii, avîndu-se în vedere situaţia statistică pe ultimii 2 ani şi opţiunile fiecărui salariat, cucel puţin 2 săptămîni înainte de sfîrşitul fiecărui an, pentru anul următor, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
(2) În situaţia în care ambii soţi lucrează în aceeaşi unitate, se va urmări asigurarea programării concediului de odihnă în aceeaşi perioadă.
(3) În cazul în care salariatul are bilet de tratament, el va beneficia, obligatoriu, de concediul de odihnă în perioada în care are programat biletul.
Art. 26
Salariatul poate fi chemat din concediul de odihnă în caz de forţă majoră sau pentru interese urgente care impun prezenţa acestuia la locul de muncă, prin ordin scris al angajatorului. În acest caz, angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă.
Art. 27
În perioada concediului de odihnă, salariatul are dreptul de a se deplasa liber, oriunde în ţară şi străinătate, după comunicarea prealabilă, verbală sau scrisă, a conducerii unităţii.
În afara programului de lucru zilnic şi în zilele libere, salariatul are dreptul de a se deplasa liber oriunde în ţară, după comunicarea prealabilă verbală sau scrisă a conducerii unităţii şi cu condiţia asigurării posibilităţii de a lua legătură cu el la prima necesitate în dependenţă de condiţiile tehnice ale mijloacelor de comunicaţie. Deplasarea în străinătate, în aceste cazuri, se va efectua în aceleaşi condiţii, dar numai cu acordul conducerii unităţii.
În cazurile enumerate în alin. (1) şi (2), întreruperea călătoriei salariatului sau rechemarea la serviciu poate fi efectuată numai în cazuri excepţionale, care nu suferă amînare cu acceptul salariatului.
(4) Restrîngerea nemotivată a dreptului de a circula liber în ţară şi străinătate, în condiţiile alin. (1) şi (2), se sancţionează în conformitate cu prevederile legale.
Art. 28
(1) Salariatul beneficiază de concedii de studii pentru frecventarea instituţiei de învăţămînt superior, potrivit prevederilor legale.
(2) Salariatul care urmează cursuri ale unor instituţii de învăţămînt superior de stat sau particulare, acreditate ori autorizate, de lungă sau scurtă durată, cursuri serale, cu frecvenţă redusă şi la distanţă, în condiţiile alin. (1) au dreptul la un concediu de studii plătit, acordat la cerere, integral sau fracţionat, în fiecare an universitar.
(3) De aceleaşi drepturi beneficiază şi salariaţii absolvenţi ai colegiilor (deţinători ai diplomei de studii medii de specialitate), care îşi continuă studiile în instituţii de învăţămînt superior de stat sau particulare, autorizate ori acreditate.
(4) Nu au dreptul la concediu de studii salariaţii înmatriculaţi la instituţii de învăţămînt superior de stat sau particulare, autorizate ori acreditate, de lungă sau scurtă durată, pentru repetarea anului de studii.
(5) Concediul de studii nefolosit nu se poate utiliza în anul universitar următor.
(6) De prevederile alin. (1) şi (2) beneficiază şi salariatul înscris la studii de doctorat.
(9) Nu se consideră concediu de studii participarea salariaţilor la cursuri sau alte forme de pregătire, cu scoatere de la locul de muncă şi cu aprobarea şefilor unităţilor.
CAPITOLUL IV. Perfecţionarea profesională
Art. 29
(1) Părţile sunt de acord că pregătirea profesională constituie o modalitate ce contribuie la îmbunătăţirea activităţii specifice.
(2) Părţile convin asupra necesităţii şi obligativităţii perfecţionării profesionale a tuturor categoriilor de salariaţi.
(3) Planul anual de pregătire profesională se prezintă organizaţiilor sindicale reprezentative la solicitarea acestora, care pot înainta propuneri fiind prin urmare avizate de către comisia de conciliere care funcţionează în cadrul MAI.
Art. 30
(1) MAI va aloca fonduri pentru organizarea cursurilor de pregătire şi perfecţionare profesională a salariaţilor în cadrul instituţiilor de învăţămînt sau centrelor de pregătire din subordinea acestuia.
(2) MAI poate comunica la solicitarea organizaţiilor sindicale reprezentative modul de folosire a fondurilor destinate pregătirii şi perfecţionării profesionale a salariaţilor.
Art. 31
Salariaţii beneficiază de decontarea contravalorii cursurilor obligatorii de urmat pentru buna desfăşurare a activităţii profesionale, dacă legea prevede astfel.
Art. 32
(1) Evaluarea pregătirii profesionale individuale a salariaţilor se face avînd în vedere criteriile de performanţă prevăzute de lege.
(2) Gradul de performanţă pentru fiecare criteriu se stabileşte în raport cu standardele ocupaţionale corespunzătoare fiecărei categorii de funcţii, cerinţelor postului, precum şi descrierea sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor cuprinse în fişa postului. La evaluarea pregătirii individuale se vor avea în vedere cunoştinţele şi deprinderile acumulate ca urmare a parcurgerii programelor de formare profesională continuă.
(3) Evaluarea performanţelor profesionale ale salariaţilor cu funcţii de conducere va fi obiectivă, fără tendinţe de discriminare, subapreciere sau supraapreciere, ţinîndu-se seama, pe lîngă celelalte criterii obiective de evaluare stabilite conform normelor în vigoare, şi de sondajele de opinie interne şi externe, specificul unităţii şi efectivul salariat avut la dispoziţie.
CAPITOLUL V. Dezvoltarea parteneriatului social
Art. 33
(1) MAI va consulta sindicatul în toate cazurile în care iniţiază sau avizează proiectele de acte normative cu privire la:
a) remunerarea muncii, asigurarea socială, ocrotirea sănătăţii şi în alte domenii ce ţin de muncă şi dezvoltare social – economică şi cultural - sportivă a salariaţilor;
b) repartizarea biletelor de odihnă;
c) reorganizarea unităţilor;
d) în alte cazuri, la discreţia M.A.I..
Art. 34
Garanţiile pentru persoanele alese în organele sindicale şi neeliberate de la locul de muncă de bază se stabilesc în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Art. 35
Garanţii persoanelor alese în organele sindicale şi eliberate de la locul de muncă de bază.
(1) Persoanelor eliberate din lucru în urma alegerii în funcţii elective în organele sindicale, după expirarea mandatului, li se acordă funcţia deţinută anterior, iar în lipsa acesteia - o altă funcţie echivalentă în aceeaşi unitate. Pe perioada de exercitare a funcţiei elective, contractul individual de muncă se suspendă. Cu persoana care deţine funcţia electivă se încheie contract individual de muncă pe durata mandatului acesteia.
(2) În cazul în care este imposibil a acorda locul de muncă ocupat anterior sau un loc de muncă echivalent (lichidarea unităţii, reorganizarea ei, reducerea funcţiei), administraţia (iar în cazul lichidării unităţii - succesorul de drept) plăteşte persoanelor indicate la alineatul (1) al prezentului articol o indemnizaţie de concediere în condiţiile stabilite de legislaţie.
(3) Persoanele eliberate din funcţie în legătură cu alegerea lor în componenţa organelor sindicale ale unităţii dispun de aceleaşi drepturi şi înlesniri ca şi ceilalţi membri ai colectivului respectiv.
(4) Retribuirea muncii conducătorului organului sindical al cărui contract individual de muncă a fost suspendat în legătură cu alegerea în funcţia electivă se efectuează din contul mijloacelor unităţii, mărimea salariului acestuia stabilindu-se prin negocieri.
(5) Concedierea din iniţiativa administraţiei a persoanelor care au fost alese în componenţa organelor sindicale nu se admite timp de un an după expirarea atribuţiilor elective, cu excepţia cazurilor de lichidare totală a unităţii sau comiterii de către persoana respectivă a unor acţiuni culpabile, pentru care legislaţia prevede posibilitatea concedierii. În asemenea cazuri, concedierea se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(6) În contractele colective de muncă şi statutele sindicatelor pot fi prevăzute şi alte garanţii (înlesniri) pentru lucrătorii sindicali electivi şi alţi lucrători sindicali titulari, în conformitate cu prevederile legislaţiei.
Art. 36
La acordarea primelor în cursul anului este interzisă orice formă de discriminare pe criteriul apartenenţei sindicale.
Art. 37
(1) Reprezentantul Prezidiului Consiliului Sindicatului v-a participa în mod obligatoriu la şedinţele Colegiului MAI în cadrul cărora se vor pune spre discuţie chestiunile privind remunerarea muncii, asigurările sociale, ocrotirea sănătăţii şi alte domenii ce ţin de muncă, dezvoltare social-economică şi protecţia drepturilor de muncă a angajaţilor, precum şi în alte cazuri la invitaţia MAI.
(2) La nivelul structurilor teritoriale ale MAI, la şedinţele de conducere în cadrul cărora se pun spre discuţie chestiunile privind remunerarea muncii, asigurărilor sociale, ocrotirii sănătăţii şi alte domenii ce ţin de muncă, dezvoltarea social-economică şi protecţia drepturilor angajaţilor poate participa preşedintele organizaţiei teritoriale sindicale sau locţiitorul acestuia, din structurile în care sînt aleşi.
(3) Reprezentanţii care participă la şedinţe, indiferent de nivelul la care are loc, trebuie să posede autorizaţie de acces la documente clasificate în corelare cu documentele ce se pun în dezbatere, asigurîndu-se confidenţialitatea informaţiilor.
Art. 38
La solicitarea preşedintelui organizaţiei teritoriale sindicale sau a locţiitorului acestuia, membrii aleşi în organele de conducere ale sindicatului au acces la şeful unităţii, pentru probleme privind activitatea sindicală.
CAPITOLUL VI. Alte chestiuni determinate de părţi
Art. 39
(1) MAI comunică la solicitarea Sindicatului, gratuit, informaţii ce ţin de muncă, salariu, şomaj, dezvoltarea social-economică, starea mediului înconjurător, privatizare, asistenţă socială, ocrotirea sănătăţii, spaţiul locativ.
(2) La solicitarea scrisă a organizaţiilor sindicale reprezentative, structurile MAI comunică acestora situaţii privind modul de folosire a fondurilor destinate îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă şi celor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă şi de trai.
(3) MAI va comunica la solicitarea organizaţiilor sindicale reprezentative sancţiunile disciplinare aplicate membrilor de sindicat.
(4) La cererea organizaţiei sindicale, MAI va pune la dispoziţie, în termen de 15 zile lucrătoare, informaţiile solicitate referitoare la situaţia privind asigurarea cu uniforme de serviciu şi echipament de protecţie la colaboratorii concreţi indicaţi în solicitare.
Art. 40
Părţile semnatare promovează un climat normal în raporturile de serviciu, respectînd prevederile legii şi ale prezentei Convenţii.
Art. 41
Personalul cu funcţii de conducere sau de coordonare are obligaţia de a respecta personalitatea şi demnitatea salariaţilor subordonaţi, în cadrul relaţiilor de muncă şi conexe, precum şi din partea salariaţilor faţă de şefii lor ierarhici.
CAPITOLUL VII. Dispoziţii finale
Art. 42
(1) Prezenta convenţie poate fi modificată sau completată cu acte adiţionale ca urmare a acordului de voinţă a părţilor, în condiţiile legii.
(2) Orice solicitare de modificare a prezentei Convenţii va constitui obiectul unei negocieri.
(3) Solicitarea de modificare se comunică în scris celeilalte părţi.
(4) Negocierile cu privire la modificare vor începe nu mai tîrziu de 15 zile şi nici mai devreme de 3 zile lucrătoare de la data primirii comunicării.
(5) Solicitările de modificare vor fi depuse de M.A.I. la sediul Sindicatului, iar cele ale Sindicatului - la secretariatul MAI.
(6) La solicitarea Sindicatului, preferenţial, ca urmarea a înţelegerii prealabile, va fi organizată întîlnirea conducătorilor MAI cu reprezentanţii Sindicatului.
Art. 43
(1) Suspendarea sau încetarea Convenţiei poate interveni prin acordul părţilor.
(2) Cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiată, părţile vor conveni asupra prelungirii valabilităţii Convenţiei sau a negocierii clauzelor acesteia.
(3) Dacă nici una dintre părţi nu solicită prelungirea valabilităţii sau negocierii Convenţiei, aceasta se prelungeşte de drept pe o perioadă de un an de la data expirării valabilităţii.
Art. 44
(1) Interpretarea clauzelor Convenţiei se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauzele se interpretează potrivit dreptului comun.
(2) Neîndeplinirea obligaţiilor asumate în prezenta Convenţie atrage răspunderea părţilor semnatare, în condiţiile legii.
Art. 45
(1) Problemele apărute în aplicarea prezentei Convenţii vor fi analizate, la sesizarea uneia dintre părţi, în cadrul comisiei de conciliere, constituită în conformitate cu prevederile art. 351 din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28.03.2003.
Art. 46
(1) Prezenta Convenţie intră în vigoare din momentul semnării ei de către părţi, pe un termen de 5 ani, urmînd înregistrarea acesteia la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova.
(2) Prezenta Convenţie s-a încheiat în trei exemplare, cîte unul pentru fiecare parte şi un exemplar pentru Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova.