Ministerul Afacerilor Interne acordă o atenţie deosebită prevenirii şi diminuării delincvenţei juvenile, care constituie o problemă majoră a societăţii, în special odată cu începerea noului an de învăţământ.
Potrivit datelor statistice, în primele două săptămâni de instruire, în şcolile din ţară au fost înregistrate 15 incidente. Astfel de către oamenii legii au fost documentate 10 cazuri de furt de telefoane mobile şi 3 cazuri de agresiune fizică între copii. De asemenea, un elev a fost agresat de profesor, iar altul de către tatăl unei fetiţe.
De regulă, elevii preferă să-şi soluţioneze singuri conflictele apărute. Deseori, acestea au o justificare minoră, însă pot culmina cu agresiuni fizice, recurgând la ameninţări şi bătăi în plină stradă.
Motivele ce pot determina copilul să adopte un comportament predelincvent, sunt următoarele:
• ideea de libertate;
• cercul de prieteni, în special în perioada preadolescenţei şi adolescenţei, mai cu seamă când sunt conduse de lideri mai în vârstă;
• respingerea unui anumit tip de educaţie primită în familie;
• conflictele frecvente în familie, violenţa domestică;
• absenteismul şi abandonul şcolar, lipsa unei ocupaţii;
• carenţele în educaţia minorilor;
• înţelegerea greşită a mesajului unor cărţi, filme, reviste sau vizionarea unor spectacole, filme, neadecvate vârstei;
• părinţii plecaţi în străinătate, care lasă copiii în custodia persoanelor în vârstă, neputincioşi sau care nu au autoritatea necesară;
• lipsurile materiale, scăderea nivelului de trai;
• problemele psihice, apărute în perioada de pubertate, cu efecte negative în planul integrării sociale.
Consecinţele adoptării de către copil a comportamentului delincvent:
• eşecul şcolar;
• limitarea şanselor de dezvoltare psiho-socială armonioasă;
• conflicte frecvente cu părinţii;
• adoptarea unui mod de viaţă stradal;
• consum de alcool sau de droguri;
• intrarea în contradicţie cu legea, comiterea infracţiunilor.
Ce pot face părinţii în astfel de situaţii?
• fiecare copil trebuie înţeles şi să-i fie respectată personalitatea;
• fiţi fermi cu copilul, dar nu agresivi, violenţa nu este o modalitate de soluţionare a problemelor, ci mai degrabă le amplifică;
• interesaţi-vă permanent de situaţia şcolară a copilului dumneavoastră;
• încercaţi să cunoaşteţi prietenii copiilor dumneavoastră şi să vă apropiaţi de ei;
• asiguraţi în familie un climat afectiv pozitiv;
• distribuiţi copiilor sarcini clare în desfăşurarea activităţilor de familie, care să le dezvolte simţul responsabilităţii şi utilităţii, nu exageraţi însă;
• atunci când observaţi o schimbare negativă în comportamentul copilului dumneavoastră, motivaţi-l pentru rezolvarea în comun a problemei cu care se confruntă;
• alegeţi comunicarea: lipsa dialogului creează bariere greu de trecut în relaţia copil-părinţi;
• dacă situaţia pare a scăpa de sub control, adresaţi-vă celor care vă pot fi de ajutor (psihologi, pedagogi, poliţie, organizaţii neguvernamentale, asociaţii de tineret), care vă pot sfătui şi sprijini în rezolvarea problemelor.
Conform prevederilor legislaţiei naţionale, părinţii au dreptul şi sunt obligaţi să-şi educe copiii conform propriilor convingeri şi poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi spirituală a copiilor.
Pentru a nu vă regăsi copiii în categoria celor cu comportament delincvent, întreprindeţi toate măsurile de supraveghere, creştere şi educare, specifice fiecărei vârste în parte.
Direcţia informare şi relaţii cu publicul,
20 septembrie 2012